Monopolul reprezintă capacitatea unei entități de a hotărî unic, în mod majoritar asupra altei entități, posibil contrar tendințelor entropice normale.
Definiții
- Monopolul presupune referirea la o zonă geografică. Puterea de piață a monopolului poate fi maximă, fiindcă firma de monopol stabilește prețul produsului, iar acesta este un preț mare cu siguranță.
- Caracterizat prin oferta pentru un produs, monopolul este făcut de o singură firmă, care se numește monopolist sau firmă de monopol.
- Produsul se numește produs de monopol.
- Monopolul este opus concurenței (nu există concurență fiindcă nu există concurenți, nu există concurenți fiindcă există monopol pe piața respectivă). Există totuși anumite forme de concurență care fac ca firmele de monopol să practice o politică moderată de preț și să nu exploateze la maxim situația de monopol.
În teoria economică, concurența imperfectă, este situața de pe piață în care condițiile necesare pentru existența concurenței perfecte nu sunt satisfăcute.
Forme de concurență imperfectă:
- Monopol, situație în care există un singur vânzător al unui bun economic.
- Oligopol, situație în care există un număr redus de vânzători ai unui bun economic.
- Concurență monopolistică, situație în care există mulți vânzători de bunuri total diferite.
- Monopson, situație în care există un singur cumpărător al unui bun economic.
- Oligopson, situație în care există un număr restrâns de cumpărători ai unui bun economic.
Concurența imperfectă poate apărea pe anumite piețe din cauza lipsei de informare a cumpărătorilor și vânzătorilor despre prețuri și despre bunurile de pe piață.
Concurența perfectă este un model al
teoriei economice. Acest model descrie o formă ipotetică a pieței în care nici un producător sau consumator nu are puterea de a influența prețurile de pe piață. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, ținând cont de definiția standard a economiei (Pareto-eficiența). Analiza piețelor perfect competitive asigură fundamentul teoriei cererii și ofertei. Supoziții în cazul concurenței perfecte
Concurența perfectă trebuie să îndeplinească șase parametri:
- Atomicitate -- pe o piață oarecare, există un număr mare de mici producători și consumatori, fiecare fiind însă atât de neînsemnat, încât acțiunile unuia nu au impact asupra cantităților produse sau prețurilor de vânzare ale celorlalti, firmele considerând prețul dat.
- Omogenitate -- bunurile si serviciile sunt substitute perfecte.
- Informații perfecte și informații complete -- firmele și consumatorii cunosc prețurile fixate de toate firmele.
- Acces egal la tehnologie -- toate firmele au acces la tehnologiile de producție.
- Mobilitate -- resursele (incluzând informația) sunt mobile, firmele producătoare putând părăsi piețele în care înregistrează pierderi, orientându-se spre cele profitabile.
- Intrare liberă -- orice firmă poate intra sau ieși de pe piață după bunul plac.